Dragă jurnalule, dragă cititor,
Azi, 26 Iulie 2023, vreau să îți povestesc despre trei subiecte care m-au marcat în ultimele două luni: experiența unui show genial la Rammstein, cum mă simt știind că există cineva în viața mea pe care nu-l pot scoate din cap și oboseala psihică.
Am hotărât să încep cu ceva mai frumos, așa că vă voi povesti despre mini-concediul (și primul plătit în totalitate de mine) în Budapesta.
Acum mai bine de șase luni, într-o sâmbătă friguroasă de după antrenamentul de taekwondo, am venit acasă la mine împreună cu o amică/prietenă de la antre. Să-i spunem L. Printre multele țigări fumate și alte povești nemuritoare, am hotărât să-i spun cât de mult îmi doresc să-i văd pe cei de la Rammstein live. Habar n-am avut până atunci că și ea e fană. Dar.. am aflat că e și că și ea vrea. Totul a fost atât de simplu:
Eu: stai să văd unde mai sunt bilete și să văd cât costă unul. Așa, de curioasă.
L.: daaa, hai să ne uităm.
*....și după o scurtă căutare pe google și Eventim, am văzut că sunt bilete disponibile la Budapesta, care e la 5 ore de unde stăm noi.*
Eu: băăă, sunt bilete la Budapesta. Nu la Feuerzone, dar sunt acolo sus. Mergem? Te iau cu mine dacă vrei.
L.: stai... mergem? Chiar mergem?
Eu: dacă vrei, da. Eu vreau.
Acestea fiind spuse, după șase luni, eu și L ne-am întâlnit în gară, pregătite de primul nostru mini-concediu spre Budapesta... și de primele 5 ore jumate (cu întârzierile aferente CFR-ului) extrem de călduroase.
Am ajuns la cazare și, pe lângă alte activități pe care le-am făcut în cele patru zile, am ajuns și la cel mai mișto concert la care am participat ever: Rammstein.
Extrem de multă lume, cozi infernale la băuturi, la merch-ul official Rammstein și la intrările de la stadionul Pușcaș Arena din Budapesta. Dar... a meritat toți banii. Mă așteptam să plătim per total mai mult având în vedere că Rammstein sunt o trupă destul de cunoscută în industra metalului. Sunt cunoscuți pentru genul lor muzical, pentru showurile incendiare și altele ;)
Și momentul mult dorit a venit: membri trupei Rammstein și-au făcut apariția pe scenă. Niște oameni mai în vârstă, îmbrăcați excentric și machiați de numa (vocalistul s-a dat cu negru pe față, altul era îmbrăcat în auriu și cânta la clape în timp ce mergea pe o bandă de-aia de alergat, etc) au început show-ul cu Rammlied - o melodie superbă de altfel. Un intro perfect aș zice. Și BUM!... artificii.
După ce s-a mai întunecat, au început să bage mai multe artificii și mai mult foc. La un moment dat au adus un cărucior de bebe imens care a ars.. și care m-a lăsat mască. Au adus o oală imensă de bogracs în care s-a băgat cel care cântă la clape... și la care i s-a dat foc! I mean... CEEE?!!?!?!?! În 90% din aceste evenimente, eu și L ne uitam periodic una la alta cu gura căscată de entuziasm, șoc și toate sentimentele care te pot trece în momentele acelea. Ah... și s-au plimbat cu bărcuțele printre fani.
Finalul concertului a fost extrem de emoționant: membri trupei Rammstein au îngenuchiat în fața fanilor după ce au cântat Adieu parcă... sau melodia Rammstein (eram prea entuziasmată, nu mai țin minte). Când au început să ne facă cu mâna și să dea cu confetti în tot stadionul, era cât pe ce să mă ia cu plâns. Efectiv nu voiam să se termine... a fost prea frumos.
Țin să menționez că am reușit să-mi iau și un tricou din merch-ul lor official și un pin pe care l-am pus pe ghiozdan.
Show 10/10, muzica 10/10, sonorizare 10/10. Sunt 100% sigură că o să mă mai duc.
Al doilea subiect este unul mai... personal și oarecum trist, cred.
Acum un an am cunoscut pe cineva: un muzician dintr-o trupă locală pe care mi s-a pus pata. N-am să spun la ce cântă și cum îl cheamă, însă am să vă spun cât de mult mi s-a pus pata pe el.
Nu știu dacă se poate numi dragoste la prima vedere, dar dacă da, atunci aia a fost. Până acolo mi-a fost. În decurs de un an, ne-am întâlnit de vreo două ori și am mai povestit de câteva ori după concertele lor. Un bărbat de nota 10: extrem de drăguț, amuzant, frumos, talentat. N-avea cum să nu mi se pună pata.
În decurs de un an, am aflat inclusiv faptul că are prietenă, ceea ce n-a fost foarte plăcut. Însă... la ultimul concert la care am fost, am fost îmbrățișată extrem de strâns de multiple ori de acest om minunat și am avut niște contacte vizuale... pe care nu le faci cu oricine. Îmbrățișări în genul „nu vreau să-ți dau drumul niciodată” și priviri în genul „îmi placi” - cel puțin asta am înțeles eu.
În decurs de un an, l-am și visat și am avut zile la rând în care am simțit că înnebunesc din simplul fapt că era singura persoană la care mă gândeam de dimineața până adormeam.
Chiar și acum simt că înnebunesc... pentru că, fără motiv, îmi apare în cap... și nu vrea să plece. Partea bună e că am o vagă impresie că e cam single ;)
Al treilea subiect și ultimul pentru seara asta: oboseala psihică - care este cauzat de actualul meu job.
Am avut parte de câteva săptămâni extrem de stresante la job - atât de stresante, încât revin insomniile, revin atacurile de panică și depresia - care accentuează sentimentul acela de „o să innebunesc” pe care-l am. Patru în unu... mișto, nu?
Am să încerc să nu mă plâng prea mult... și am să spun doar că oboseala psihică este o chestie nasoală... nu o evitați! Take a nap, do something you like... și încercați să nu vă duceți problemele de la muncă acasă... așa cum am făcut eu în ultima perioadă. Nu este sănătos și încerc să elimin și eu aceste lucruri.
Habar n-am ce să mai zic 
) așa că ne mai auzim! Noapte bună la voi !
