You used to captivate me by your resonating light(with Apacha)

Last edited by Venom on Wed Dec 21, 2022 11:27 am; edited 1 time in total

You used to captivate me by your resonating light(with Apacha) RiNzfQf

Era o zi ca oricare alta și eu îmi făceam veacul printre muritori. Alesesem de data asta să mă plimb liniștit printr-o pădure, în întuneric. Adoram noaptea, poate și datorită naturii mele.
M-am oprit într-o poeniță și m-am așezat pe o stâncă privind liniștit în jur. Am făcut să apară o chitară și mi-am trecut degetele inuman de reci și albe peste corzi , începând să cânt la aceea chitară acustică o muzică ambientală frumoasă care răsuna acum în toată pădurea.

You used to captivate me by your resonating light(with Apacha) OIP

Amanda Stewart || vrajitoare

Ma plimbam linistita prin padure, cautand un faun cu care sa cant la fluier. Nimic nu era mai spectaculos ca si un duiet de nai cu fluier. Era o zi magica pentru mine si parca totul din jurul meu era de partea mea. Eram in culmea fericirii si entuziasmului. Se vedea ca am dormit bine si eram entuziasmata.

Ca să fiu sincer, mă așteptam să fiu singur la ora aceea în pădure. Însă după ceva vreme, când mi-am terminat cântecul, am simțit încă o prezență acolo. M-am îndreptat de spate și m-am ridicat, extrem de curios să văd cine era.
Nu mi-a luat mult să ajung de nicăieri în spatele ei, privind-o direct.
”Bună seara” am salutat-o simplu . ”Pădurea poate fi un loc primejdios, mai ales la ore nepotrivite.Ce-i cu tine aici la ora asta?” am întrebat-o fiind intrigat de prezența ei aici.

Amanda Stewart || vrajitoare

Ma uitam asa la el si parca il intelegeam, nu toata lumea avea zile bune sau un inceput bun de saptamana.
-Pai ce sa fac? Ma plimb prin padure si caut un faun cu care sa cant la fluier. Tu nervosule?

Sprânceana mi s-a arcuit și m-am uitat la ea amuzat.
”Nu sunt nervos, crede-mă, nu vrei să mă vezi nervos” n-am spus-o ca pe o amenințare, ci ca pe un simplu adevăr. ”Îmi place să-mi petrec timpul printre muritori, iar pădurea e locul meu preferat” am dat eu de înțeles că nu sunt uman, căci nu îmi era rușine să ascund lucrul acesta.

Amanda Stewart || vrajitoare

Simteam o energie nu prea umana ci din contra, una care venea din infern. Parea a fi un demon dupa chakra sa pe care sore uimirea mea, i-o citisem destul de repede. Deja am inceput sa imi aleg cu grija cuvintele.
-Nu te supara, am zis si eu ceva din nestiinta. Oricum, pari simpatic pentru un dracusor.

Am râs scurt când am auzit-o. Cei ca mine erau mereu puși pe distrugeri și să facă rău. Era în natura noastră. Însă eu eram extrem de pacifist pe lângă ceilalți demoni. Atacam numai dacă simțeam pericol.
”Și tu ești simpatică pentru o vrăjitoare. Care ziceai că îți este numele?”

Amanda Stewart || vrajitoare

-Uhuhuu, atunci e si mai bine. Am scapat de a face o introducere plictisitoare despre mine.
Dupa care am inceput sa rad copios si sa simt ca ma izbeste ceva romantic. Fata mea devenea imbujorata si am inceput sa ma fastacesc.
-Al tau care este numele tau, pari atat de simpatic incat nici nu isi da seama un om obisnuit ca ai fi demon.

Mi-am dus finuț mâna către piept și m-am înclinat.
”Isaak von Kampf este numele meu, încântat, tânără domniță” i-am spus . Mi se părea simpatică pentru că se fânstăcea, dar adevărul era că eu și eram o fire intimidantă. ”Oamenii obișnuiți nu mă prea reperează că nu sunt de-ai lor. Doar cei cu abilități, cum ești tu, îmi simt aura și își dau seama că sunt defapt demon. ”

Amanda Stewart || vrajitoare

-Dar nici nu au cum sa te repereze la cum areti. Pari ca si cum ai fi un om.
Si chiar asa arata, ca si un om normal pentru oamenii normali, insa vrajitorii, spiritistii si necromancierii il puteau repera.
-Numele tau este absolut incantator, frumosule dracusor.

”Mulțumesc, Amanda, mă bucur că-ți place ” am răspuns zâmbind finuț.

Nu era nevoie să se prezinte și ea, datorită puterilor îi putusem citii numele fără să mi-l spună.

”Ce ai zice de o plimbare dacă tot suntem amândoi aici?”

Amanda Stewart || vrajitoare

-Chiar mi se pare un nume cu o rezonanta destul de puternica.
Propunerea lui a venit exact la momentul potrivit. Imi placea pentru ca voia sa discute cu mine si nu ma ignora.
-Sa sti ca nu ar strica o plimbare doar pentru noi doi. Asa ne vom putea cunoaste mai bine.

”Chiar mi-ar face plăcere ca noi doi să ne cunoaștem mai bine.”

Am zâmbit și i-am oferit brațul , iar după ce ea l-a cuprins cu mâna ei mică am început să ne plimbăm printre copacii pădurii cu pași mărunți, bucurându-ne de clarul de lună din seara aceea.

„Cu ce îți ocupi timpul liber?” am dat eu startul unei conversații prin intermediul căreia am fi putut ajunge să ne cunoaștem.

Amanda Stewart || vrajitoare

Ma plimbam alaturi de el fiind cuprinsa de un aer bom alaturi de el. Era plin de farmec si de un calm specific ingeresc, nu demonic.
-Oare ce crezi tu? Cu vraji, necromantii si multe altele. Mai fac din cand in cand si cu voodoo.

Zâmbetul meu se lărgii ușor în timp ce o ascultam. Mereu mă fascinaseră vrăjile, erau puteri diferite de ale mele, având totuși puncte comune.

”Care sunt vrăjile cele mai dese pe care le folosești?” o întreb eu, curios defapt să aflu dacă se ocupă cu magie albă sau neagră.

Amanda Stewart || vrajitoare

Ma uitam sore el nestiind din care ramura sa ii spun. Alesesem de data asta sa ii povestesc si despre magia neagra.
-Folosesc vraji de trezire a mortilor, de vorbit cu spirite, dar si magie alba. Care ajuta la natura si la imbunarea oamenilor. Tu?

Mi-am arcuit sprâncenele. Asta mică părea inocentă , dar iată că trezea morții și se juca cu spiritele. Niciodată să nu te iei după aparențe.

Am râs ușor și mi-am trecut o mână prin păr.

”Eu n-aș putea spune că fac vrăji, nu acestea sunt aptitudinele mele... dar să spunem doar că pot fi foarte convingător. Orice aș zice către altcineva devine ca un fel de poruncă de la care nu se pot opri” am zâmbit nevinovat și am ridicat din umeri.
Îmi plăcea chestia asta, că mă pot juca cu voința celor din jurul meu.

Amanda Stewart || vrajitoare

-Ah, asta suna destul de interesant. Poate ma inveti si pe mine aceasta calitate.

[size=37]Am ras usor in timp ce il priveam. Nu stiam de ce, dar imi dase impresia ca ma privea cu o inocenta si asta ma punea pe ganduri. [/size]

-Nu stiu, dar am impresia ca ma cezi inocenta si dragalasa. Daca este asa, eu ma simt extrem de incantata si magulita.

”Din păcate nu e o abilitate ce se învăța. E abilitatea cea mai puternică a lui Lucifer însuși. Și cei mai mulți demoni se nasc cu ea, doar că noi nu avem nivelul pe care-l are el de a putea folosii această constrângere pe o masă foarte largă de oameni” îi explic eu originea puterilor mele și faptul că nu pot învăța pe nimeni altcineva să facă ceea ce fac eu.

”Ești drăgălașă. Dar nu înseamnă neapărat că ești inocentă. Eu cred că nu trebuie să ne luăm după aparențe, acestea pot fi înșelătoare.”

Amanda Stewart || vrajitoare

-Aprob in totalitate tot ce spui tu, iar aparentele inseala mereu si mai mereu.

Deja au inceput sa imi simt carcei la picioare pentru ca nu obisnuiam sa merg asa mult pe jos. Ma opresc si incep sa fluier. La scurt timp veni si matura mea. Ma asez pe ea pe o parte si rasuflu usurata.

-Eh, acu pot spune ca e o alta viata.

Am zâmbit când ea mă aprobă. O privesc apoi cum își cheamă mătura și se așează relaxată pe ea și mă bufnește ușor râsul.

”Ce repede ai obosit” îi spun și scot scurt limba la ea. ”Întotdeauna mi-am dorit să am capacitatea să zbor ,din păcate nu e o abilitate ce se întâlnește în rândul demonilor.”

Amanda Stewart || vrajitoare

In timp ce eram pe matura, ma gandeam in acelasi timp si la el cum ar putea reusii sa mearga pe matura fara probleme sau macar sa se bucure ca zboara.

-Ce zici daca ai veni cu mine pe matura? Oare ti-ar placea? Sa te bucuri si tu ca zbori.

Nu mă așteptam să îmi facă această ofertă , în special că abia ne cunoscuserăm și poate nu îi insuflam cine știe ce încredere, ținând cont că eram demon și de obicei demonii făceau rău.
”Mi-ar face plăcere, atâta vreme cât nu te deranjează” am răspuns eu zâmbind finuț și m-am apropiat mai mult de ea.

Amanda Stewart || vrajitoare

-Atunci hai la drum. Sa ma anunti cand esti gata, va fi o experienta minunata.

Eram o vrajitoare care era influientata de partea binelui și voiam sa fiu buna cu oricine, indiferent daca eram in pericol sau nu.

Am folosit o mișcare simplă din cap în semn că eram gata. Am lăsat-o mai întâi pe ea să se urce și să îmi facă loc și apoi eu m-am urcat în spatele ei. Era cu siguranță o experiență pe care n-aveam s-o uit prea curând. Și fapta asta nu avea să rămână nerăsplătită. Eram genul care nu rămânea niciodată dator și mereu mă ”achitam” față de cei care mă ajutau.

Amanda Stewart || vrajitoare

Vazand ca se urca pe matura, incep sa fac o mica gluma inainte de decolare.

-Sa te tii bine pentru ca vom avea o calatorie in stil carusel. Cu loupinguri si mte altele.

Desigur, asteptam sa imi confirme pentru ca stiam ce va urma. De mult doream sa fac o cursa in stil carusel alaturi de cineva. De multe ori o faceam singura si ma cam olictisisem fara sa aud reactia cuiva.

”Nu îți face griji. Sunt pregătit pentru o călătorie cu multe hopuri! ” i-am răspuns eu încrezător și i-am făcut cu ochiul.
Nu eram genul sperios. Nici frică de înălțimi sau frici în general nu aveam. Era în natura mea demonică să nu fiu ușor de speriat. Așa că m-am ancorat bine pe poziții și am așteptat ca a noastră călătorie năstrușnică să înceapă.

Amanda Stewart || vrajitoare

Am inceput sa rad in hohote si am pornit la drum. Insa de data asta am preferat sa il duc la caninonul mistic si de cristal. Acolo peisajul era rapitor si fermecator. Era numai bun de meditat.

» Prezentare Apacha
» Christmas with fairies(with Apacha)