The power of the magic (Privat cu Adela)

Damian era singurul moștenitor al familiei de vrăjitori Lockwood. Un tânăr cu viziuni mărețe, făcând parte dintr-o familie de renume. Toată lumea avusese așteptări mari de la el , începând cu părinții săi. Predase mult timp la Hogwarts, dar de curând, fusese alungat de acolo, deoarece el cocheta cu ideile magiei negre care erau strict interzise la faimoasa școală de magie.
Văzând că a decepționat pe toată lumea, inclusiv pe colegii și părinții săi, Damian se vede nevoit să apeleze la ultima lui scăpare: o prietenă din copilărie, care mereu îl susținuse indiferent de concepțiile greșite care le aveau restul față de el.
Îi trimisese o scrisoare prin bufnița lui Snowy și rămăsese ca cei doi să se întâlnească la ceainăria doamnei Pudipoff. Damian era deja la una din mese așteptând-o. Comandase deja ceaiul ei preferat și o aștepta să ajungă și ea.

Cumva simțea ca o mare povară tot ce se întâmplase și era îngrijorat, astfel că ochii îi erau goi și privirea pierdută. Abia când tănara își făcu apariția și auzi aceea voce suavă, familiară și moale se trezii din gândurile sale negre și îi apăru un zâmbet imediat, încântat că fata nu îi ignorase scrisoarea și se prezentase la locul întâlnire.

”Draga mea, nici nu știi ce mă bucur că ai venit!” zise bine dispus și se ridică de acolo, dându-i o îmbrățișare scurtă cât să nu atragă atenția celor din jur asupra lor, apoi îi trase scaunul gentil și o ajută să se așeze, revenind abia după aceea pe scaunul său. ”Ce mai faci, cum merg lucrurile la tine?” o întrebă, nevrând să fie mitocan și să intre direct în miezul problemelor sale înainte să se intereseze de starea de bine a fetei, în special că erau prieteni de atâta timp și normal că îl interesa, chiar și în situația gravă în care se afla.

Damian nu fu surprins să audă acele lucruri. Și el avusese de-a face cu noua generație și să observe dezinteresul lor total, lucru care-l dezamăgea bineînțeles.
”Din păcate așa e, tinerii din ziua de azi..” mustăcii el chiar înainte să ia o gură din ceaiul său. Își arcui apoi sprâncenele, devenind serios și scăpând un oft din străfundurile gâtului. ”Mă cunoști la fel de bine ca întotdeauna și mă citești perfect ” spuse el mușcând ușor de buza de jos. ”Sunt în bucluc , am fost.. prost interpretat. În sensul în care am avut intenții bune, dar mi s-au spart oalele în cap și am fost alungat de la Hogwarts” îi povestii el pe scurt necazul prin care trece. ”Nu am avut niciodată un loc al meu, predând la Hogwarts casa mea era Hogwarts. Iar în urma incidentului ai mei nici nu vor să audă de mine. Practic am rămas fără casă..” cumva îi era rușine să îi ceară găzduire, dar era ultima lui șansă.

Hogwarts fusese mult timp casa lui, dar totodată acolo fusese judecat greșit și alungat din motive substanțial subiecte și eronate. Acum că ar fi avut șansa să fie primit cu brațele deschise în altă parte îi surâdea în acest context, deși cu câteva zile în urmă nu s-ar fi văzut în altă parte. Îi apăru un zâmbet pe chipul ce mai devreme era mâhnit și pierdut.
”Îți mulțumesc, Amanda, înseamnă enorm pentru mine. Accept cu cel mai mare drag și onoare invitația să vin să locuim împreună. Și totodată îmi doresc postul de profesor” normal că nu voia să stea degeaba și să fie întreținut de ea. Acum că avea oportunitatea altui post era perfect, căci o putea ajuta cu costurile întreținerii casei și cu consumabile. Era perfect.

Damian zâmbise să audă acele amănunte. Școala aceea părea să sune a un început fresh, ceea ce era ideal pentru el.
”Abia aștept să-i cunosc și să mă acomodez” recunoscu el, fără să poată să își ascundă entuziasmul din voce. Cu câteva minute în urmă, înainte să apară ea cu aceste propuneri, era pierdut. Însă acum viața lui căpătase din nou un sens și nu putea să fie decât extrem de recunoscător.
Râse scurt auzind regula ei și o prinse fin de mână.
”Promit să nu încalc singura regulă de conduită, dragă Amy” îi promise și își duse două degete de la mâna liberă spre frunte ca într-un salut milităresc, făcând desigur o glumă, cum Damian era o fire glumeață dintotdeauna.

”Perfect atunci, putem să mergem ” aprobase Damian tot un zâmbet.

Desigur, înainte să se ridice de la masă lăsă suficienți galeoni pe ea cât să acopere consumația lor și să lase și un bacșiș.

Imediat după era ridicat de la masă și o ajutase pe prietena lui să se ridice și ea, oferindu-i apoi brațul și luând-o cu ea în direcția gării. De acolo puteau lua un tren care să-i aducă cât mai aproape de locuința acesteia.

Nu putu să nu observe încă din prima cât de pitorească este casa lui Amy. O admiră încă de când se apropiară. Parcă nu îi venea să creadă că urma să aibă un nou cămin. Era ceva senzațional pentru el și avea să îi fie veșnic recunoscător pentru primirea ei călduroasă.
Vru inițial s-o contrazică atunci când o auzi și să zică ”doamnele întâi”, dar se gândii mai bine și îi făcu pe plac, intrând primul și rotindu-și acum privirea la felul cum arăta casa pe dinăuntru.
”Nice place you got here!” dădu glas gândurilor sale gânditor. ”But it is indeed a huge place for one person. It will be my pleasure to live with you and make you feel less alone in here” continuă și îi făcu jucăuș cu ochiul.

Deși nu multă lume știa asta despre Damian, el era un animal lover înrăit. Dacă ar fi putut ar fi adoptat toate sufletele rătăcite ale pisicuțelor și cățelușilor de pe stradă. Doar că nu avea unde să-i țină ,însă mereu îi hrănise cu toate ocaziile când dăduse de ei.

Un zâmbet mare tronă pe fața lui și o mângâie pe pisicuța zbanghie și răzgâiată.
”Sunt absolut superbe. Sunt sigur că ne vom înțelege de minune.”

Damian își luă câteva momente în care se juca puțin cu cele două pisicuțe, apoi se ridică de pe covor, rânjind fericit.
”Sigur că da, te urmez” spuse în legătură cu turul și o urmă pe Amy ca să vadă întreaga casă a acesteia.
Oricum el se mulțumea cu un loc cald, nu avea nevoie de lux. Voia doar să aibă un acoperiș asupra capului și era recunoscător că fata îl primise la ea.

Damian își aruncă privirea curios la aranjamentele din jur. Totul arăta ca de vis. El era dezordonat și mereu camera de la Hogwarts în care locuise era anapoda. Își puse o notă mintală să aibă grijă să nu strice pe aici armonia pe care o crease fata în propria locuință.
”Abia aștept să gătim împreună” spuse entuziast și își frecă ușor palmele între ele.

Damian o privii zâmbitor și chiar râse auzind-o.
”Nu trebuie să îți faci griji atunci, poți conta pe mine. Sunt un bucătar chiar priceput aș putea spune, lăsând la o parte modestia. Rămâne să mă ocup eu de această parte” o asigură că pentru el nu e nicio problemă. ”Dar apropo de asta, nu ți-e foame chiar acum? Aș putea să încropesc ceva cu ce ai deja în frigider și să luăm cina împreună.”

Damian aprobă cu o mișcare agilă din cap , fără să adauge întrebări suplimentare, deși îl rodea curiozitatea cu ce anume se hrănea ea dacă frigiderul era gol. Lăsase bagajul undeva să nu fie în drum, apoi o urmase spre ieșire.
O lăsă pe ea să îl ghideze unde era cel mai apropiat supermarket, cum nu știa această zonă în care locuia ea.

”Perfect !” exclama Damian extaziat și își frecă palmele.

Damian era foarte rapid la cumpărături. Luase un căruț și apoi umblase printre rafturi de parcă era la el acasă, cu toate că nu mai fusese în acel market niciodată. Știa exact ce să cumpere pentru ce avea în minte să gătească chiar acum, iar pe lângă luase și lucruri care nu trebuiau niciodată să îți lipsească din casă ,umplând căruciorul în scurt timp și mergând apoi la rând să plătească.

Damian își dădu seama că era speedy gonzales la cumpărături abia când auzi cuvintele fetei și se fâstâcii un pic.
”Îmi pare rău! Acum îmi dau seama că am un ritm anormal al cumpărăturilor!” râse el și scoase portofelul, plătind toate produsele achiziționate. Plasă apoi tot ce luase în niște pungi de hârtie pe care le lua el pe toate , pornind înapoi în drumul spre casa pe care-l memorase și pe acesta cu rapiditate.
”Am să îți gătesc ceva de o să te lingi pe degete ,îți promit!” afirmă încrezător.

Damian schiță un hmm gânditor și apoi rânji, ca și cum avea soluția salvatoare.
”Data viitoare am putea folosii măturile și să zburăm. E și la îndemână și așa nu mai e nevoie să faci rost de un vehicol de transport” propuse senin, cum i se părea o idee excelentă.